Floreștiul, guvernat ca un azil sătesc?

N-am mai scris demult pe platforma floresti.club și anume de la (pen)ultimele amânări ale primarului din localitate, respectiv noul termen pentru Centura de sud Floreștiului. Gândită inițial pentru floreșteni, în jurul acestui portal web intenționam să adun câteva „voci” din așa-zisa „comună”-dormitor, în fapt un cartier al Clujului, după cum precizează în ultimele sale articole din Transilvania Reporter sociologul Norbert Petrovici, reprezentant al UBB în comisia de urbanism a Primăriei.

Am identificat câteva din aceste voci, respectiv locuitori ai cartierului care spre deosebire de mine (care doar munceam în Florești), locuiau acolo zi de zi, lovindu-se permanent de problemele sale, nu doar ocazional cum mă loveam eu. Însă fenomenul locuirii în Florești nu este străin de un altul, acela al ocupațiilor din Cluj. Oamenii care-și permit să cumpere apartamente și case în comună (așa low-cost cum sunt ele) fac parte din categoria persoanelor hiperactive, în general membri ai unor familii tinere, și este foarte greu de găsit cineva dispus să stea și să scrie articole pe un site, după 8 ore de muncă și aproape 2 de navetă.

Astfel că ideea sitului s-a schimbat: începusem să scriu aici pentru că mi-am pus în mod real problema acum 5 ani, la achiziționarea unei locuințe, să mă mut în Florești. Variantele erau atunci 1.000 €/mp în cartierele bune din Cluj, 500 €/mp în Florești și 750 €/mp la în zona peri-urbană. Am ales ultima variantă, pentru că mi-a permis să fiu și destul de aproape de servici, ceea ce nu este deloc de neglijat ținând cont de aglomerația tot mai mare din trafic.

Cum în ultimul an s-a pus iar problema unei achiziții în Florești,  pentru fiica mea ajunsă studentă, am încercat iar marea cu degetul, căutând să aflu ce mai este nou prin zonă: prețurile au sărit însă aproape de cele din Clujul de acum 4-5 ani, e drept pentru locuințe dinspre oraș, cum sunt cele din apropiere de Polus, vândute rapid cu 850 €/mp. Cu toate problemele sale, Floreștiul virtual se scumpește în continuare – în vreme ce vechiul Florești, deja-construit și intrat în evidențele primăriei, stagnează. Odată mutați acolo, tinerii devin captivii administrației locale, care acționează pompieristic, făcând față cu greu problemelor curente, incapabilă astfel de planuri pe termen lung.

În continuare am convingerea că Floreștiul, pe lângă administrație, are nevoie de o gândire care să propună idei urbanistice real- aplicabile, nu fantezii politice. Mai mult decât administrarea problemelor curente ori simple articole și dezbateri de presă, care nu sunt altceva decât supape,  e nevoie acolo de think-tank care se coaguleze politici urbane fezabile pentru Florești. Chiar dacă are o Primărie de comună, care încearcă să rezolve problemele „prea ca la noi, prea ca la țară”, Floreștiul este un cartier al Clujului, în fapt o prelungire a Mănășturului (cu întreruperea Polus și casele din Feneșul săsesc). Iar acest cartier are nevoie de politici urbane.