Locuirea în Florești – varianta științifică

Întrebarea din discursul președintelui în Parlament: ce țară vrem să fim? se cere aplicată și la nivel local, unde fiecare comunitate trebuie să își pună și apoi să răspundă aplicat la această întrebare. Am început aici o serie de articole ce-și propune să investigheze identitatea Floreștiului, de la apariția localității și până în prezent.

Azi, partea a doua:

De la faza de atracție la locuirea științifică

După prima fază, cea de atracție generată de prețurile sensibil mai mici, Floreștiul a început să fie analizat în diverse studii antropologice și teze de doctorat legate de locuirea în vechile cartiere socialiste și transformările urbane de după 1989. În acestea se amintește că proiectanții atelierelor socialiste obișnuiau să construiască garsoniere între blocuri într-un proces urbanistic numit îndesire. Acum, se pare că îndesirea a fost înlocuită de construirea blocurilor între cartiere, localități sau comune.

Construcția Floreștiului a fost problematică încă de la începuturile sale. Dezvoltarea cartierului de blocuri a avut loc fără realizarea unor investiții prealabile în infrastructură și fără un proiect care să unească diversele ansambluri imobiliare într-un plan coerent. Primele etape ale fluxului de locuitori ai Clujului spre suburbie au fost mișcări de atracție ale Floreștiului. În aceste prime etape, cartierul Florești reprezenta un potențial – o zonă rezidențială care, odată finalizată promitea să ofere condiții de locuit superioare vechilor cartiere de blocuri din oraș, singurul dezavantaj fiind distanța față de locul de muncă.

Care este motivația achiziționării unei locuințe într-o zonă lipsită de servicii?

Principalul motiv al mutării în Florești este cel financiar – prețul accesibil al locuințelor. Cartierele Clujului fiind accesibile doar în regim de chirie, alegerea unui spațiu locativ se reduce la un calcul: în loc să plătești chirie în oraș, o rată similară la bancă pentru achiziționarea unei locuințe în Florești îți asigură la sfârșitul perioadei măcar intrarea în proprietate, deci o variantă superioară – cu tot disconfortul aferent. Ce lipsește din Florești este orice depășește locuirea imediată. Locuirea este redusă la spațiul bine delimitat al apartamentului.

Acesta este și motivul pentru care Floreștiul a fost denumit comună-dormitor. Spațiul exterior (cvasi-inexistent) al Floreștiului este substituit cu cel al Clujului, ceea ce determină necesitatea uneia sau chiar a mai multor mașini / familie. Posesia unui singur autoturism devine problematică, utilizarea în comun a acestuia fiind de multe ori exclusă din cauza imposibilității sincronizării programului zilnic. Ecuația aparent simplă Apartament Cluj = 2 apartamente Florești devine dezechilibrată, transformându-se în Apartament Cluj = 2 apartamente Florești + 3 mașini.

De ce se lipsește Floreștiul de perspective?

Practic, incapacitatea de gestionare a investitorilor (colectarea gunoaielor de la centrele comerciale Metro, Vivo! șamd ar fi asigurat rentabilizarea unei firme de salubritate locale). Aspectele negative ale spațiului exterior și ale locuirii în cartier determină refuzul identificării cu zona de rezidență. Floreștiul are un statut ambiguu în raport cu Clujul, fiind considerat mai degrabă o anexă a orașului sau o zonă cu statut incert care nu justifică asumarea identității de floreștean.

Totuși, vine o vreme când întrebarea pusă de președintele Iohannis în Parlament: ce țară vrem să fim? se cere tradusă și la nivel local, unde fiecare comunitate trebuie să-și chestioneze cetățenii (sau con-țăranii, dacă vrea să rămână doar un sat): ce localitate vrem să fim?

Problema identității Floreștiului a mai fost ridicată ocazional în presa locală, de către jurnalistul Liviu Alexa, care propunea în Ziar de Cluj fuziunea Florești-Cluj sau pe internet, pe blogul clujulimobiliar care consideră că oamenii au ales Floreștiul datorită proximității centrelor comerciale.

– continuă în articole scurte pentru a nu plictisi –