Florești, toboganul clasei mijlocii?

Închis între dealurile care-l mărginesc, Clujul de azi experimentează o geografie a fugii. În vreme ce singura sa zonă de expansiune (conform opiniilor arhitecților) ar fi sudul geografic (fosta colonie Borhanci, acum cartier), locuitorii săi au depășit de câtăva vreme barierele naturale.

Așa-zisa clasă de mijloc, oamenii care mai reușesc să trăiască dintr-un job bun, și ale căror salarii pot încă suporta atât ratele la bănci, cât și greutatea coșului zilnic și povara fiscală, s-a mutat în vestul simbolic. În loc să emigreze în vestul Europei (unde puterea lor de muncă le-ar fi putut aduce un salariu mai generos) au preferat, forțați probabil și de situația familială, să migreze în vestul Clujului, în comuna, orașul sau suburbia numită ironic Florești – pentru că există acolo mai mult asfalt decât flori…

Acest fenomen urbanistic și social al României, în care explozia construcțiilor a concentrat un segment important al populației orașului – atribuit în mod eronat clasei de mijloc – este de fapt un cartier virtual al Clujului, numit de mine tobogan: un loc unde oamenii poposesc doar seara, să doarmă, și de unde își dau drumul, înapoi în oraș, a doua zi dimineața. Dacă până mai an existau anumite ore în care vârful de trafic Florești-Cluj și Cluj-Florești era posibil de evitat (respectiv dimineața la începerea programului și după-amiaza la sfârșitul său), odată cu apropierea primăverii acest orar devine imposibil de speculat.

Ca timp, poți parcurge distanța dintre Nord-vestul Clujului (unde stau eu) spre comuna din Vestul său (în spatele primăriei Florești, unde am lucrat, pe strada Cetății) în 15 minute, dacă o faci în contra-timp. Adică dacă mergi spre Florești în vreme ce locuitorii săi coboară în valuri spre Cluj, și te-ntorci în oraș în vreme ce ei revin spre comună, banda ta este una relativ lejeră – pentru că circuli cu riveranii, ci cu turiștii obișnuiți. La alte ore însă, circulația a devenit imprevizibilă. Oricând te poți trezi blocat în trafic, din orice direcție ai veni.

Un fenomen în oglindă este estul Clujului, zona Pata-Rât, unde romii din centrul orașului au fost evacuați treptat (ori s-au stabilit singuri) lângă rampa de gunoi, din care colectează selectiv deșeurile valorificabile. Dacă pentru evacuarea romilor este ușor de găsit un responsabil, pentru pseudo-evacuarea potențialei clase de mijloc (fiindcă așa poate fi numită migrația clujenilor în Florești o pseudo-evacuare) aceștia sunt mai ușor de identificat: este vorba de bogații (constructori ai) Clujului.

– în curs –