Pe drumul de căruțe…

Preluând în subtitlu exprimarea noastră dintr-un articol anterior, drama unei comunităţi supra-aglomerate #Floreşti, Iulia Ungureanu publică azi pe wall-ul său o meditație amară despre drumurile celei mai mari comune din România. O preluăm mai jos, cu acordul său:

Pe drumul de căruţe sau pe cel de off-road?!

Este întrebarea cel mai des folosită, zi de zi, dimineaţă de dimineaţă, seară de seară. În inima Ardealului, la 8 km de punctul 0 al faimosului Cluj-Napoca. Ne desparte doar un mall de oraş, dar când treci „graniţa” către Floreşti, te simţi ca intr-o localitate din lumea a treia. Este cea mai mare comună din ţară şi una dintre cele mai bogate.

Dar noi trăim drama unei comunităţi de 50.000 de suflete.

O comunitate care oboseşte de la trafic, betoane peste betoane, bloc lângă casă, casă lângă bloc, bloc în bloc, fără străzi, fără trotuare, fără spaţii verzi, fără creşe şi grădiniţe suficiente, fără şcoli, fără parcuri. Suntem o comunitate predestinată să facem naveta la oraş. Doar supermarketurile si service-urile auto îşi croiesc în ritm alert locul prin comună….

Cu ce vise şi speranţe ne-am mutat aici… bucuroşi că reuşim sa ne cumparăm o căsuţă a noastră, să nu mai stăm cu parinţii sau să nu mai platim chiriile exorbitante din oraş, bucuroşi că ne aşezăm în cuibuşorul nostru, unde să ne creştem în linişte copiii. Bucuroşi că reuşim să găsim o chirie decentă. Cu speranţe că. fiind la sat, facem concesia navetei pentru un dram de spaţiu verde şi aer mai curat.

Am ştiut ca traficul ne va răpi mai mult timp decât dacă am locui în oraş, dar nu 1,5-2 ore pentru 8 km?! Plătim taxe şi impozite. Plătim utilităţi. Plătim rate la credite pe 30 ani. Primim în schimb noroaie şi mult praf. Totul este gri şi murdar in jur. Primim promisiuni deşarte. Primim ironii şi aroganţa celor care ne decid destinele.

Oare ce siguranţă ai când cumperi o casă? Niciuna, mâine lângă tine se va ridica un bloc. Să scoţi copilul la plimbare prin comună? Nici vorba, trotuarele lipsesc sau sunt late de 40 cm. Parc? Fii serios, trăieşti la sat….

O bibliotecă? Pentru ce, mai ai timp să citeşti seara la ora 20 când ajungi acasă? Vrei să ieşi in weekend să te destinzi în natură? Sigur, ideal ar fi să iei saci menajeri şi manuşi sau lopeţi. Altfel va trebui să înnoţi prin munţii de gunoaie….Uită-te în jur lângă blocul tău, trebuia sa fie minim 150-200 mp spaţii verzi la fiecare 600 mp teren ce aparţin de bloc. Ai aşa ceva? Nu ai , căci autorităţilor nu le pasă de tine. Ai văzut cum se inundă străzile? Sunt pline de rahat… dar acolo se joacă copilul tău…..

Îţi place să aştepţi autobuzul 30-40 minute, că e ploaie, că e frig, că e soare?! Şi acum, dragă părinte, uită-te în ochii copilului tău când îl trezeşti în fiecare dimineaţă la ora 6, ca să ajungă la timp la şcoală…

Îi vezi cearcănele? Îi vezi oboseala? În curând ora 6 va fi ora 5….Râsul zglobiu al copilului tău va dispărea… oboseala şi epuizarea îi vor distruge copilăria. Şi acum, dragă soţ, uită-te la soţia ta…. mai ţii minte cum era „în tinereţe”? Bucuroşi, ieşiri în parc, ieşiri în club, la o terasă, la o cafea, la un restaurant, la prieteni în vizită… Mai ai timp acum? Mai ai energie dupa atâtea ore în trafic şi o treime de zi la muncă?

Oare pe ce cărări să te strecori ca să ajungi la timp la lucru sau şcoală? Pe drumul de căruţe , faimosul drum agricol lat de 4 m, denumit pompos centură?! Sau pe macadamul noroios off-road, cu care se laudă primarul ca va fi fost gata în toamna 2016?!

Şi acum uită-te din nou în ochii copilului tău, merită copilul tău toate astea?! Dar tu?! Ce alegi? O tinereţe alergată pe drumul de căruţe şi drumul de offroad? Sau calea către civilizaţie?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *