Oglinda Clujului

Ce se întâmplă azi în Florești se va vedea mâine ( sau la anul) în Cluj: vezi criza gunoaielor urmată de incendiile de la Pata Rât și acutizarea problemei levigatului, ceea ce a dus, în cele din urmă, la declararea stării de urgență la Pata Rât; vezi aglomerația din traficul comunei cauzată de construcțiile haotice, urmată de aglomerarea Clujului și așa-zisa blocare a proiectelor imobiliare.

Clujul nu e altceva decât un Florești mai cu ștaif (= mai scump) sau viceversa, putem spune că Floreștiul este o oglindă a Clujului.  Într-un oraș transformat în ultimii 15 ani dintr-o reședință oarecare de municipiu în mega-model de dezvoltare, clujenii nu îndrăznesc să ceară mai mult de la urbea lor, de teamă să nu se surpe, și împing problemele sub preș, ori la periferie.

Dar după cei 12 ani de administrație Funar și tunuri ca Dacia Felix ori Caritas, în următorii plăcinta locală s-a mai îndulcit și feliat. Acum e de-a dreptul prăjitură, și câtă vreme specula face ca noua bulă imobiliară (la fel de puțin susținută de realitățile pieței ca și până în 2008) să-i permită să vândă tot mai scump metrul pătrat de oraș (că tot fraierul cumpără, că-i Cluj), toată lumea e mulțumită.

Mai puțin tinerii sau cei prea ocupați cu munca, pentru ca să poată „rula” banii câștigați sau să-i rostogolească în imobiliare: cei nevoiți să se mută în Florești, alegând un spațiu locativ ceva mai mare în detrimentul locației. Până și neseriozitatea administrației din Florești nu e altceva decât un avertisment pentru ce urmează în Cluj. Deocamdată numele și diplomația de politruc a primarului Emil Boc (era să spun Emil Funar) mai păstrează nițel aparențele.

Dacă Clujul este un oraș-magnet, Floreștiul este orașul – oglindă. Și din păcate nu este una fermecată, precum cea în care se vede Cenușăreasa ci, mai degrabă, cea în care „maștera” poate vedea viitorul și tot ce mișcă împrejurul orașului de cinci stele.